Povestea 1, 19 iunie 2008

Ieri bunica mea a fost la o inmormantare buclucasa. Defuncta a trebuit sa stea 4 zile in congenlatorul spitalului judetean, asteptand ca fiica ei adoptiva sa isi faca aparitia. Sora decedatei, stia ca apartamentul dorit nu a fost trecut pe numele ei ci pe numele fiicei, asa ca nu a miscat nici un deget. Fiul, galanat, a condus-o cu masina pana aproape de groapa. Fara nici un fel de rusine, inca din primul moment au incercat sa invenineze atmosfera cu urmatoarele cuvinte: "E o curva si mai e si nemaritata pe deasupra. Cum e posibil sa lasi apartamentul unei persoane din afara familiei. Acum 10 ani, am vandut casa parintilor iar ea a primit cu 5 milioane in plus. Se duce in Italia, cica sa munceasca, si mai spune ca ea a ingrijit-o pe sora mea?! O vom da in judecata." Ce nu stiau cei doi flasnetari era ca grupul de spectatori format din bunica mea si fostele sale colege se distrau teribil. In timp ce preotii recitau plictisiti, sora aluneca si da cu capul de mormant. Multimea a decis ca mana raposatei a impins-o, atmosfera s-a detensionat. Inmormantariile sunt comice.