Subscribe

duminică, 23 martie 2008

O mica excursie

Ca un bun crestin, curbandu-ti mintea iti insusesti atitudinea de alienare si intri cat mai adanc in podeaua de cascaval. Neputinta te tine in acest univers concentrationar, nu poti anula spaimele, nu poti sa le ceri vama monstriilor ce iti incarca sufletul. De cate ori nu te-ai imbujorat, trecand pe langa niste cocote cu carnea puternic condimentata? Le privesti precum nevroticii onanisti, observi lumina alunecand piezis, pe linia admirabila a sanilor. Iti vivisectezi constiinta ta maladiva, cauti un cosmar de nobila suferinta, care sa iti asigure mantuirea de pulsatiile pasiunii, de vointa de rut. Daca in trecut colcaiai de cea mai pura sanatate, acum vaste regiuni ale fiintei tale se afla in totala neoranduiala. Te apuca furia masculuilui, a misoginului singur: te gandesti la toate femeile cazute in eternitatea inutilului si le vezi viermuind intr-un musuroi sufocant. Lumea moderna este un concasoar zgomotos si infernal care sfredeleste timpul, care alunga plictiseala. Tu, reusesti sa mai storci destule clipe, pentru a te gandi la intorsaturile cele mai banale ale existentei; mandru, razi de personajele mistificate de Amerika, de cei care sunt pregatiti pentru o noua doza de minciuna: false istorioare de dragoste si de eroism, pestilentiale adevaruri colective, saltimbanciale prietenii. Limbajul nu mai poate acoperi preaplinul existentei tale, esti nevoit sa treci prin ritualul creari unor noi cuvinte, iar cel mai bun loc pentru a realiza acest lucru, este padurea de magnolii marginita de pajisti virgine si bolnave de atata dragoste. In padurea halucinanta, toate poftele reprimate, toate sperantele inselate se amplifica pana ajung la spasmul suprem, la arcuirea extrema, pana cand tensiunea ta sufleteasca atinge praguri insuportabile. De ce nu stii sa te opresti, de ce vagabondezi pe acest taram asezat intre pamant si paradis? Nu ai vrea sa scapi de frica neimplinirii dragostei, de absurdul atat de asemanator viselor? Eu te invit la terapie, unde, cu rabdare maniacala vei face jocul cuminte al imbratisarii fintei tale launtrice. Daca mereu vei fi intr-un galop nebun, toate conventiile si ereziile inmagazinate in memoria colectiva, se vor evapora din trupul tau ganditor. Calatorii neimaginate ale spiritului te asteapta, papusarul, paralizat de groaza, iti va da drumul.

Un comentariu:

aleash spunea...

this should have an insanely amazing tag ;)