Traieste!

Prima perioada:

Imi incep ziua cu urmatoarul gand: Sunt indeajuns de sincer astfel incat sa imi pot spune ca inca "nu stiu nimic". Nu vreau sa demontez lumea reala si nici sa alerg dupa naluci. Eu vin in intampinarea realitatii, caut sa gasesc raspunsuri adecvate problemelor pe care le intalnesc, ii incurajez si pe altii sa procedeze la fel. Folosesc orice ocazie pentru a invata si pentru a-mi impartasi experientele. Mintea mea are o capacitate uimitoare de a inventa si de a cenzura, asa ca mi-am creat propia "reteta a succesului", care imi asigura un grad ridicat de control atunci cand ma confrunt cu situatii nepravazute. Imi plac provocarile, sunt foarte hotarat si concentrat asupra realizarii a ceea ce mi-am propus. Am foarte multa incredere in fortele mele, ma avant fara ezitare pe un drum la capatul caruia stiu ca voi obtine succesul dorit.

A doua perioada:

Urata este bariera dintre mintile noastre iar aceasta exista, doar fiindca oameni ori nu se pot cunoaste, ori sunt crescuti cu spaima lumii in care trebuie sa traiasca. Suntem condamnati sa supravietuim in mars, drept jalnice animale de turma, neputincioase in stiinta traiului drept si singuratic. Nu ne dorim societatea si nu vrem sa cunoastem omul. Totusi, nu stim sa traim decat in mijlocul oamenilor, simtim o placere ascunsa atunci cand lovim cu o furie fierbinte in semenii nostrii. Suntem niste tirani si avem nevoie de dusmanie, cruzime, razbunare, violenta. La fel ca in vremurile copilariei, ne place sa ne jucam de-a v-ati ascunselea, imprumutam doar gesturile si imaginea exterioara a unor mari calitati. Cei mai buni la acest joc sunt conducatorii nostrii. Desi sunt niste ticalosi, protejam propia lor stare de bine, deoarece avem nevoie de cat mai multe provocari din partea acestora. Orice stimul neplacut creste in noi pofta de viata.

A treia perioada:

Ochii mei clipesc fara noima iar nebunul scelerat ce sta langa mine in autobuz, imi spune ca in curand vom ajunge la Marele Zid Chinezesc. Vreau sa plec de langa el, dar o forta colosala imi pietrifica corpul. Ma pregatesc pentru 10 minute de imbecilizare, dar nu se intampla nimic. Mai mult, nu vad pe nimeni in jurul meu, cu siguranta sunt foarte obosit. Fara a sti de ce, caut dovezi pentru a ma asigura ca sunt viu, si fiindca nu le gasesc, ma uit disperat dupa un om, la naiba, m-as multumi si cu un nebun. Dar autobuzul este gol si mi se pare ca nici nu opreste in statii. Ma linistesc gandindu-ma ca nu pot fi decat viu si ca mi se pregateste "o iesire din piele". Brusc sunt proiectat in orizontul azuriu si imi privesc viata. O vad invesmantata in cea mai frumoasa rochie a tineretii dar si in cele mai viguroase buruieni. Cobor din ce in ce mai adanc in inima intunericului...

A patra perioada:

- Nu m-ai ascultat cand ti-am spus ca ai nevoie de o calauza, pentru a trece pe lumea cealalta si ai pierdut zile bune fugind de muscatura vidului.
- Ce mai conteaza, de acum inainte totul este redundant.
- Dar trebuie sa fii pregatit pentru visarea eterna! In plus, mai trebuie sa completezi si cateva acte.
- Pana si un vierme intestinal este mai necesar decat tine. Din partea mea, n-ai decat sa dispari. Chiar si fara ajutorul tau, tot ma voi trezi intr-o sordida camaruta a universului.
- Ai noroc ca nu e nimeni in jur care sa iti contabilizeze prostiile. Exista legi stiute doar de mai marii plasmuitori, legi care permit trecutului, prezentului, viitorului sa existe. Si fiindca nu cunosti aceste legi, nu poti spune cu precizie care va fi locul vietuirii tale. Poate ca nu iti va fi repartizat un loc in univers, dupa cum stii acestea sunt limitate iar multe suflete s-au inscris inaintea ta. Nu ti-am spus ca ai pierdut multe zile? Oricum ar fi, trebuie sa colaborezi cu mine.
-Nu poti sa taci o data din gura! De atata amar de vreme, nervii mei sunt solicitati la maxim. Iar acum ai venit pe capul meu cu problema asta. Nu e de ajuns ca moartea mea a fost vulgara si neanuntata? Nu vreau sa aud nimic despre acte, proceduri, dosare, etc. Nu am nevoie de ajutorul tau, voi face singur drumul catre poporul de umbre.
-... conventionale...spovedesc...la marginea unei regiuni mizerabila inghitita de dejectii...putrezii sub soarele dement al...
-...perpetuum mobile misunand prin memoria colectiva o nemuritorilor... impuber rastignit pe altarul prostiei omenesti... palat stralucitor cu gradini secrete si dumbravi de vis
-Fiinta suprema in stradania sa creatoare... inspaimantatoarea distrugere a universului si a fiintei...
-NU.

Calauza este mai imperturbabila decat Cerberul, asteapta rabdatoare ca eroul nostru sa spuna DA.