O scurta istorie a violentei

Brand new world

El nu isi mai ingaduie sa vorbeasca fara ironie despre viata sa. Prins intre monitorul calculatorului si un maldar de haine, duce o existenta de om care se autodesfiinteaza.
Deoarece in lume nu mai exista lacomie, sete de putere, lenevie, prostie, frica, omul are timp destul pentru a patrunde in liniste si fericire tainele universului.
Se impart gratis narcotice pentru a satisface dorintele intunecate ale nemultumitilor.
Inca n-am pierdut cursul principal pe care merge viata si nu traiesc cu spaimele unei constiinte de puritan.
El vede plictiseala din viata sa invaluita intr-o vraja neobisnuita. Vrea sa toceasca, deoarece crede ca poate atinge infailibilitatea unei masini.
Vointa de unitate a modelat masura in care lucrurile devin constiente. Omul a devenit simplu, transparent, niciodata in contradictie cu sine insusi.
Apar televizoarele hipnotice, ele imping multimile spre excese absurde si primejdioase.
Dispretuiesc sensibilitatea, lipsa instinctului sexual si a senzatiei placerii, pozitivismul.
Coruptie
Sleire
Metoda
Naivitate

Awesome band

This is what it's all about: creating great music and making it sound just as good or better live, then on the album version. Kamelot and especially their frontmen - Roy Khan, manage to do that.



And another kickass song:

Iswint 2007

In luna mai am scris un articol pe blogul festivalului international iswint. E de prisos sa spun ca lumea nu a fost deloc incantata deoarece, totul a parut a fi o intalnire misa si nu un festival cu traditie. Eu mi-am urmat "viziunea". Haideti sa vedem despre ce este vorba:

Here are some cool pictures from the last year festival:

Looks like the four russian girls fusioned quite well with the romanian landscape. When you think about russian people, some stereotypes may cloud your judgement: they abuse with alcohol and drugs; live by one day not being lost in thought about tomorrow’s; they are wild, crazy - an eye for an eye and things like that; russian men treat women very badly and for russian woman the preparation period before sex takes a lot of time. From my last year personal experience, some of these things are not so far from the truth - especially the drinking stuff, and the way they cling to life. But i agree that Russians can be very open for tight relationships, intelligent and not like those people who have an everlasting idiot smile on their face. I think the russian soul is very unique and not understandable to all other people in the world. I really want to know more about them, i hope that will happen at this festival.

A group picture from the field trip, that big iron guy from the background was build in the memory of the heroes from Paulis.

I remember the night when the kickass fireshow was done, although i was massively drunk my body was freezing. The Nations Party was quite cool, but unfortunaley i wasn't paying attention to the presentations (at this party every person or group had to do a short presentation about their country or city), i don't know what the hell i was doing!

See, we like group pictures and for one week, we are almoust like a cult led by charismatic megalomaniacs who put themselves and their churches against the rest of the world. We are apocalyptic visionaries, drunk with lust and power that have physical and sexual control over their followers. Just look at our faces, we are so fierce!

Some good looking girls watching "their" guys playing some ridiculous and poor footbal:

This is what i am talking about: most of the guys thought they are to hot to play the fuckin game. And why are they sitting on the grass, nobody is going to give them a massage or something like that! The dude with a ball in his hand and a casual attitude must be shooting a comercial for adidas.

Come on party people, shake it up! I like the victory sign from the guy in the back, it somehow fits the whole picture, the festival itself. Don't be afraid little girl, inside the hovel you won't find a mad giant chicken from hell. You are protected, i can see that you have a Charon passport in your hand.

Some people get it, some don't. Live the life of the rich and famous, join the ride, come to Iswint.

23 mai 2008

Este ora 1:35, moment in care mi-am colorat in galben Ctrl, Alt si o alta tasta pe care este tatuata o fereastra. Seara am fost la sediul PNG din Timisoara, acolo patru scribi batrani lucrau febril, trebuiau finalizate delegatiile pentru alegeri. Mi-am primit tidula, am fost repartizat la o sectie de votare din zona mea iar luni ma voi intalni cu presedinta de comisie. Ciuhandu va castiga alegerile locale deoarece lumea e prea putin interesata de viitorul orasului "where you can fuck with the sun". Oamenii cred ca societatea ar trebuii sa fie "asa cum se cuvine", si de aceea nu vor sa creeze o lume asa cum "ar dori ei sa fie". Chiar vorbeam astazi cu o prietena despre asta, de fapt eu faceam parada de expresii iar ea mi-a trimis o melodie far-out. Soulbitch este numele ei. Acest nume reprezinta o definitie alternativa pentru politica, nu? Prietena prietenei era implicata intr-o organizatie care isi propune sa reduca traficul de carne vie. E o munca grea, nu fara o urma de ironie ii urez mult succes in incercarea de a-i domesticii pe canibali. Este ora 2:44, chiar si inainte de a ma putea gandi la ceea ce vreau sa spun trebuie sa trec printr-un travaliu prelungit. Ma voi folosi de cuvintele unui mare maestru:

" In toate vremurile oamenii s-au increzut mai mult in trup, ca fiind avutul nostru cel mai autentic, forma noastra de existenta cea mai sigura, pe scurt insusi ego-ul nostru, decat s-au increzut in spirit (sau in "suflet", sau in subiect). Nimanui nu i-a trecut vreodata prin minte sa-si ia propiul stomac drept un stomac strain, cumva poate divin: dar pentru parerea ca gandurile noastre ne vin din inspiratii, ca aprecierile ne sunt insuflate de o divinitate, ca instinctele sunt o activitate de penumbra - pentru asemenea inlclinatii si gusturi ale omului exista dovezi in toate varstele omenirii. Acei filozofi si oameni religiosi care aveau in logica si evlavia lor motivul cel mai stringent sa considere trupescul ca o iluzie (si anume o iluzie depasita si parasita) nu au avut incotro si au trebuit sa recunoasca realitatea neplacuta ca trupul nu a disparut. Ce inseamna insa pana la urma puterea credintei? Ar putea fi vorba si despre o credinta prosteasca! Si, la urma urmei, daca aceasta credinta in trup nu este decat continuarea unei concluzii si presupunand ca ar fi vorba de o falsa concluzie, nu este oare un semn de intrebare adresat credibilitatii insesi a spiritului faptul ca el poate astfel deveni cauza unor concluzii false?"

Stateam intinsi pe pat

Ieri am fost cu Ciobby & company in D' Arc, la teatru. In momentul acesta astept sa ma sune cineva si ma simt ca o baba care se tot uita dupa castraveti. Piesa se numea "Stateam intinsi pe pat" si mi-a provocat trairi mixte: dezgust + amuzament. O poveste de "dragoste" presarata de certuri marunte ("Vreţi să fiţi soţul meu?, Părăsite-aş, Saluta-te-aş, Mă bucur foarte mult că te-ai căsătorit cu cine trebuia să te căsătoreşti, la dracu!"), porniri barbare, jocuri gen soarecele si pisica, tendinte dominatoare tip "spala cratita", multa smuceala in gesturi, samd. Singurul lucru ce mi-a placut (pe langa unele glume foarte reusite) a fost sinceritatea piesei, felul cum dezbracau de romantism momentele unei relaţii: prima întâlnire, prima noapte de sex, nunta, prima aventură, divorţul. Ce mai pot spune, sper sa nu ajung ca ei. La naiba, am luat prea in serios aceasta piesa.

Sentimentul romanesc al isteriei

Cartarescu - Sentimentul romanesc al isteriei, link aici

Inca un articol scris dupa modelul “o tara se construieste greu, iar punctul de inceput ar trebuii sa fie buda si nu sala de conferinte”. Stiu ca domnul Cartarescu nu vorbeste despre ceea ce el insusi gandeste ci numai despre ceea ce gandeste in folosul celui pe care il educa - romanul nici prea prea dar nici foarte foarte. Accept cu drag invitatia de a face o mica excursie in lumea badaraniilor cu ceafa lata, BMW-ul tunat si ego mai gigantic decat casele tiganesti. Acestia sa fie oamenii scarbosi despre care vorbeste distinsul scriitor? Probabil ca tarfele, securistii, noii imbogatiti ii provoaca dezgustul intelectual, dar din pacate nu ii sterilizeaza simturiile, ci il determina sa concureze acerb impotriva lor, folosindu-se de un limbaj insalubru condimentat pe alocuri cu o filosofie de mahala.

O vanzatoare care zambeste atunci cand iti vinde un produs ce colcaie de eternele si fascinantele E-uri, un intelectual ce si-a curbat mintea incercand sa rezolve probleme presante, si aprozarul - un loc mitic unde te invaluie o blanda si ipocrita caldura umana. Cred ca domnul Cartarescu ar fi trebuit sa scrie un basm postmodern (urmand ideiile de mai sus) deoarece articolul sau este mult prea general si lipsit de consistenta.

Nu cred ca suntem mai isterici decat americanii (de exemplu), poate doar mai patetici si mai pupincuristi, mai prinsi intre oglinzi paralele de jocul complexelor culturale (superioritate, inferioritate, mediocritate). Credem in amerliorarea, poate chiar si metamorfozarea radicala a societatii, vedem mizeria in care traim dar nu avem curajul de a veni in intampinarea realitatii, de a cauta raspunsuri adecvate problemelor pe care le intalnim si de ai incuraja si pe altii sa procedeze la fel. Nu folosim orice ocazie pentru a invata si pentru ne impartasi experientele. Nu avem incredere in fortele propii iar acest lucru genereaza o exasperanta tendinta de a crede ca suntem condamnati sa supravietuim in mars, drept jalnice animale de turma, neputincioase in stiinta traiului drept. De aici, nu mai e mult pana la o gandire stereotipa, gaunoasa: ungurii se ajuta intre ei, tiganii mananca lebede, romanii sug ciorapul marilor licurici, etc.

Probabil ca anii de communism si zbuciumul perioadei postcomuniste au minat si zdruncinat serios trasaturile romanilor. Inteleg ca unii se complac cu idea ca nu sunt atat de importanti oamenii in sine, ci mai degraba circumstantele pe care acestia le traiesc, care difera de la o comunitate la alta. Dar mai deranjant este faptul ca, la fel ca in vremurile copilariei, ne place sa ne jucam de-a v-ati ascunselea, imprumutand doar gesturile si imaginea exterioara a unor mari calitati.

Cei mai buni la acest joc sunt conducatorii nostrii. Desi credem ca sunt niste ticalosi, protejam propia lor stare de bine, deoarece avem nevoie de cat mai multe provocari din partea acestora- starea de explozie despre care vorbeste Cartarescu. Un stimul neplacut care creste in noi pofta de viata.

Mici experiente de senzualitate

Poate pentru ca esti prea treaz si sociabil sunt dement de intransigent cu tine. Iti spun cum ar trebling sa iti porti carnea si oasele prin incaperile somptuase, dezgustator de incarcate cu "glamour" , glorificate de aproape tribala noastra societatate.

A Tool song for you:

Despre creativitate

Psihologul Mihaly Csikszentmihalyi a intervievat zeci de persoane, dintr-o gama larga de domenii, intinzandu-se de la arte, discipline umaniste si stiinte pana la afaceri si politica. Pe baza acestor interviuri, a intocmit apoi o lista de zece dimensiuni ale complexitatii- zece perechi de caracteristici aparent antitetice, care sunt adeseori prezente simultan in mintiile creative. Lista este urmatoarea:

1. Izbucniri de impulsivitate ce puncteaza perioadele de liniste si de repaus.
2. Dovezi de agerime, dar si de extrema naivitate.
3. Mari salturi intre limitele extreme ale responsabilitatii si iresponsabilitatii.
4. Un simt inradacinat al realitatii, impreuna cu o mare doza de fantezie si imaginatie.
5. Perioade alternante de introversiune si extraversiune.
6. Comportament simultan umil si mandru.
7. Androginitate psihologica - fara o adeziune clara la stereotipia rolului sexului.
8. Atitudine rebela si iconoclasta, dar si respectuoasa fata de domeniul de activitate si de istoria sa.
9. Dovezi ca este pasionat de ceea ce face, dar totodata obiectiv fara de propia munca.
10. Amestecarea sentimentelor de suferinta si durere cu voia buna si bucuria.

Interviu cu Mihaly Csikszentmihalyi:

Zilele filmului cubanez

Muzica, dansul sau renumi­tele ţigări sunt doar câ­teva dintre ste­reo­tipurile prin care privim astăzi Cuba, o ţară pe cât de proscrisă, mai ales din cauza Răz­boiului Rece, pe atât de plină de şarm. Ambasada Cubei şi Institutul Cervantes au avut inspirata idee de a aduce în Timisoara mai multe filme realizate în Cuba, pentru a împărtăşi publiculului o parte mai mare din această cultură. Acest proiect s-a concretizat în “Zilele Filmului Cubanez”, organizat de Universitatea de Vest din Timişoara în colaborare cu Institutul Cervantes din Bucureşti şi cu Ambasada Cubei. Proiecţiile vor avea loc la sala Mansardă a Facultăţii de Arte şi Design din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara, str. Oituz nr. 4, începînd cu ora 18.00, după următorul porgram:

- 5 mai 2008, Minciuni adorabile, 1991, regia Gerardo Chijojano
- 6 mai 2008, Lista de aşteptare, 2000, regia Carlos Tabio

Filmele sunt subtitrate în limba româna. Intrarea este libera. Persoana de contact: lector univ. dr. Ilinca Taranu Ilan, tel.0720/090991.

- 8 mai 2008, Cartierul Cuba (Barrio Cuba), 2005, regia Humberto Solas

Magalis, Ignacio, Vivian, Miguelito şi Santo sunt câteva dintre personajele care populează cartierul Cuba, fiinţe care îşi caută mica porţie de fericire în Havana, care se revoltă împotriva unui destin incert. Realitatea îi loveşte, dar ei nu-şi pierd niciodată speranţa într-un viitor mai bun, de a-şi recupera iubirea, de a se autodepăşi? Este povestea unor luptători ale căror destine se intersectează într-un mozaic de emoţii şi sentimente, uneori contradictorii, mereu oneste. Filmul este, de asemenea, povestea unei ţări într-un anume moment. Revoluţia e acum departe. Se pune problema supravieţuirii şi, deşi e greu s-o faci cu demnitate, ei încearcă.

-9 mai 2008, Epoca nebună(La edad de la peseta), 2006, regia Pavel G

În Havana anului 1958 o familie compusa din Alicia si fiul ei, Samuel, de zece ani, revine, dupa ultimele deceptii amoroase ale tinerei si nesigurei mame în Violetei, bunica materna a baiatului. Aici se confrunta cu respingerea doamnei cu multe manii si putin dispusa sa împarta spatiul ei privat cu cineva.Bunica, interpretata de consacrata actrita spaniola Mercedes Sampietro si Samuel, de copilul Iván Carreira, ne introduc în lumea plina de contradictii a doua generatii distante, confruntate în abruptul si nelinistitorul univers al adolescentei

Poveste pentru mine

Dezradacinat, adica luat pe sus de temute uragane tropicale si aruncat haotic in lume. Ciudat, dar nu era deloc rau, doar o usoara senzatie de evacuare din burta mamei. Cu aceste ganduri si cu ajutorul unor forte cosmice, am aterizat in The World-Dubai, mai exact pe bucata de pamant unde trebuia amplasata tara mea. In jur, nisipul de abia se inalta deasupra apei si desi era insuportabil de cald, nu aveam chef sa fac o baie asa ca m-am uitat mai atent la forma insulei. De fapt, nu semana deloc cu Romania iar asta ma deranja destul de tare. Apoi am observat ca sunt gol, la fel de gol ca si terminatorul Arnold Schwarzenegger in primele momente cand a intrat din viitor in trecut. Dar, spre deosebire de el, nu credeam ca am fost teleportat, ci mai degraba imi imaginam ca facusem o calatorie pe o bila de otel, asemanatoare cu cea a baronului Munchhausen. Nu a trecut prea mult timp pana sa ma simt putin ridicol iar o intreabare simpla nu imi dadea deloc pace: de ce am am ajuns in situatia asta? Din motive estetice (era chiar prea de tot ca soarele sa imi fiarba incet carnea, sa mor ca milioanele de hectare neirigate din lume), a trebuit sa ies din starea meditativa si sa ma gandesc la supravietuire. Un salt rapid in apa, 30 de minute de inotat si am ajuns intr-un loc cu verdeata. Am luat in stapanire insula construita probabil cu scop demonstrativ (adica sa le arate celor bogati cum pot cheltui multe milioane de $ pe o casa de 500mp, cativa palmieri, iarba si nisip), m-am intins pe un sezlong aflat sub o umbrela si am asteptat linistit sa ma viziteze cineva.