23 mai 2008

Este ora 1:35, moment in care mi-am colorat in galben Ctrl, Alt si o alta tasta pe care este tatuata o fereastra. Seara am fost la sediul PNG din Timisoara, acolo patru scribi batrani lucrau febril, trebuiau finalizate delegatiile pentru alegeri. Mi-am primit tidula, am fost repartizat la o sectie de votare din zona mea iar luni ma voi intalni cu presedinta de comisie. Ciuhandu va castiga alegerile locale deoarece lumea e prea putin interesata de viitorul orasului "where you can fuck with the sun". Oamenii cred ca societatea ar trebuii sa fie "asa cum se cuvine", si de aceea nu vor sa creeze o lume asa cum "ar dori ei sa fie". Chiar vorbeam astazi cu o prietena despre asta, de fapt eu faceam parada de expresii iar ea mi-a trimis o melodie far-out. Soulbitch este numele ei. Acest nume reprezinta o definitie alternativa pentru politica, nu? Prietena prietenei era implicata intr-o organizatie care isi propune sa reduca traficul de carne vie. E o munca grea, nu fara o urma de ironie ii urez mult succes in incercarea de a-i domesticii pe canibali. Este ora 2:44, chiar si inainte de a ma putea gandi la ceea ce vreau sa spun trebuie sa trec printr-un travaliu prelungit. Ma voi folosi de cuvintele unui mare maestru:

" In toate vremurile oamenii s-au increzut mai mult in trup, ca fiind avutul nostru cel mai autentic, forma noastra de existenta cea mai sigura, pe scurt insusi ego-ul nostru, decat s-au increzut in spirit (sau in "suflet", sau in subiect). Nimanui nu i-a trecut vreodata prin minte sa-si ia propiul stomac drept un stomac strain, cumva poate divin: dar pentru parerea ca gandurile noastre ne vin din inspiratii, ca aprecierile ne sunt insuflate de o divinitate, ca instinctele sunt o activitate de penumbra - pentru asemenea inlclinatii si gusturi ale omului exista dovezi in toate varstele omenirii. Acei filozofi si oameni religiosi care aveau in logica si evlavia lor motivul cel mai stringent sa considere trupescul ca o iluzie (si anume o iluzie depasita si parasita) nu au avut incotro si au trebuit sa recunoasca realitatea neplacuta ca trupul nu a disparut. Ce inseamna insa pana la urma puterea credintei? Ar putea fi vorba si despre o credinta prosteasca! Si, la urma urmei, daca aceasta credinta in trup nu este decat continuarea unei concluzii si presupunand ca ar fi vorba de o falsa concluzie, nu este oare un semn de intrebare adresat credibilitatii insesi a spiritului faptul ca el poate astfel deveni cauza unor concluzii false?"