Stateam intinsi pe pat

Ieri am fost cu Ciobby & company in D' Arc, la teatru. In momentul acesta astept sa ma sune cineva si ma simt ca o baba care se tot uita dupa castraveti. Piesa se numea "Stateam intinsi pe pat" si mi-a provocat trairi mixte: dezgust + amuzament. O poveste de "dragoste" presarata de certuri marunte ("Vreţi să fiţi soţul meu?, Părăsite-aş, Saluta-te-aş, Mă bucur foarte mult că te-ai căsătorit cu cine trebuia să te căsătoreşti, la dracu!"), porniri barbare, jocuri gen soarecele si pisica, tendinte dominatoare tip "spala cratita", multa smuceala in gesturi, samd. Singurul lucru ce mi-a placut (pe langa unele glume foarte reusite) a fost sinceritatea piesei, felul cum dezbracau de romantism momentele unei relaţii: prima întâlnire, prima noapte de sex, nunta, prima aventură, divorţul. Ce mai pot spune, sper sa nu ajung ca ei. La naiba, am luat prea in serios aceasta piesa.