Romanul cocainei

Dupa o perioada lunga de timp, revin cu un nou articol. Intr-un fel ma incapatanez sa merg inainte, desi stiu ca actul de a scrie nu mai imi provoaca aceasi satisfactie. Pana acum, cred ca am reusit sa construiesc cateva articole bune, dar rezervorul meu se mai si goleste din cand in cand. Exact ceea ce nu vroiam, s-a intamplat mai devreme decat ma asteptam. Imi inchipuiam ca voi fi mult mai creativ dar curios lucru, se pare ca am devenit doar mai neglijent. Salvarea este la indemana: o noapte cu bauturi tari, sa mi se desfunde odata simturile iar apoi cu uimire sa observ ca mancarea sau orice altceva, are un gust neobisnuit de bun. Dupa ce iti impusti creierii, nu mai vrei sa fii nepasator.
Astazi am terminat de citit "Romanul cocainei", am simtit cum zbor dintr-un paradis artificial in altul. Cartea este la fel ca si dependenta creata de cocaina, am consumat in fiecare zi, din ce in ce mai multe capitole, toate contineau sublime bucurii dar si disperarea cea mai neagra. Nu glumesc cand spun ca sunt impresionat pana la lacrimi.

Muntele vrajit

Cartea se poate downloada gratis de aici,
daca nu merge acest link (putin probabil),
lasa-mi adresa ta de mail si in scurt o vei primi.

Mostra:

"Singurul fel pios de-a contempla moartea în chip esenţial şi fără înflorituri consta în a o înţelege, a o percepe ca pe o parte ca pe o împlinire şi ca pe o condiţie sacra a vieţii, şi în nici un caz - căci aceasta ar fi contrariul sănătăţii, nobleţei, raţiunii şi fidelităţii - nu tre­buie s-o separi de viaţa, să i-o opui sau chiar s-o transformi într-un argu­ment împotriva ei. Cei vechi îşi împodobeau sarcofagele cu simboluri ale vieţii şi ale fecundităţii si chiar cu simboluri obscene — sacrul con-fundîndu-se adesea cu obscenul în religiozitatea antică. Aceşti domni ştiau sa cinstească moartea. Căci moartea este demna să fie respectată ca şi leagănul vieţii, ca şi sînul matern al reînnoirii. Dar opusă vieţii şi separata de ea, devine un spectru, o hidoşenie — şi chiar mai râu. Deoarece moartea ca act spiritual de sine stătător este o forma foarte imorală, a cărei putere de atracţie este extrem de puternică şi fără îndoială ca pentru spiritul uman ar fi cea mai groaznica rătăcire dacă ar încerca sa simpatizeze cu ea."

Ce spun eu: Este interesant cum aerul tare al muntilor combinat cu practicile neortodoxe ale medicilor, grabesc aparitia si evolutia unor boli. Bolnavul principal - Hans Castorp, a stat 7 ani intr-un sanatoriu international, traind o viata "orizontala" si participand din cand in cand la diferite sesiuni de disectii ale sufletului.

Proiect nou

Numai pentru nebuni,
intrarea nu e permisa oricui!
Indrazneste sa gandesti!

Nume, autor: Femei - Charles Bukowski

Cartea se poate downloada gratis de aici,
daca nu merge acest link (putin probabil),
lasa-mi adresa ta de mail si in scurt o vei primi.

Mostra:

"Aveam 50 de ani şi nu ma mai culcasem cu o femeie de patru ani. N-aveam nici o prietenă. Mă uitam după femei pe stradă sau oriunde le vedeam, însă le priveam fără vreo dorinţă şi cu un sentiment al inutilităţii. Mă masturbam în mod regulat, dar ideea de a avea o relaţie cu o femeie - chiar şi fără implicaţii sexuale - îmi depăşea imaginaţia. Aveam o fiică de şase ani, din afara căsătoriei. Locuia cu maică-sa şi plăteam pensie alimentară. Fusesem căsătorit cu ani în urmă, la vîrsta de 35 de ani. Mariajul durase doi ani şi jumătate. Nevastă-mea a fost cea care a hotărît să divorţăm. Fusesem îndrăgostit o singură dată. Era alcoolică şi a murit la 48 de ani, cînd eu aveam 38. Nevastă-mea fusese cu 12 ani mai tînără decît mine. Cred că şi ea e moartă acum, deşi nu sînt sigur. Mi-a scris cîte o scrisoare lungă, de Crăciun, timp de şase ani după divorţ. Nu i-am răspuns niciodată..."

Ce spun eu: Aceasta carte a fost scoasa si pusa la loc in biblioteca mea de cel putin 30 de ori, cred arata mai terfelita decat manualele mele din clasa 1. Nu am imprumutat-o nimanui si am citit-o cu un exces de zel vecin cu siminteala.
Mi-a placut aerul de vulgaritate emanat dar si sinceritatea cuvintelor. Cartea mi-a creat o senzatie de nuditate spirituala, asemanatoare cu cea pe care am simtit-o in timpul cand eram adolescent si citeam revista Hustler. M-a impresionat modul in care cu delicatete si impudoare, femeile sunt dezbracate si scoase din starea de ascundere, de catre alter ego-ul lui Bukowsky - Henry Chinaski. Acesta nu este un "killer sentimental", nu uraste femeia si nici nu vrea sa ii puna jugul la gat. Dimpotriva, considera ca fiecare femeie are dreptate si de aceea trece de la una la alta neezitand a-si satisface poftele carnale. Cand nu e beat scrie 20-30 de pagini pe noapte, in restul timpului nu face mai nimic.
Daca ar fi trait, Bukowsky sigur ar fi ras de "savantele" mele constructii de cuvinte: "...dezbracate si scoase din starea de ascundere..."! Da, ar fi ras cu pofta si ar fi spus ca sunt doar un snob intelectual. Probabil ar fi avut dreptate.