Picnic cu porumbeii din Timisoara

Am observat ca din ce in ce mai multi oameni si-au facut un hobby din a da de mancare porumbeilor intr-un fel cat se poate de neortodox. Aduc tot ceea ce este necesar (grau, orzoaica, porumb, orez, mei, etc.) pentru a face un porumbel sa creasca viguros si la fel ca politicienilor le place sa faca bai de multime, experimentand o placere sadica (sau poate indiferenta unei statui) in timp ce sunt "controlati" in cele mai intime locuri de catre aceste stupide pasari.
Pentru acesti oameni, linia dintre o pasiune oarecare si boala psihica se estompoeaza, dar este adevarat si faptul ca orice societate civilizata trebuie sa aiba excentricii ei. Ramanand in planul bizareriilor, pe timpul comunismului a trait o familie care s-a saturat sa tot stea la cozi pentru a-si procura doza zilnica de carne. Impinsi de foame, cum s-au gandit ei sa rezolve problema? Si-au amintit ca, in podul casei (situata in centrul Timisorii) exista tot timpul o provizie constanta de tineri porumbei, din care poti sa faci o supa minunata. Pana la revolutie, acesta familie a trait mai bine decat majoritatea oamenilor din frumosul nostru oras.
Fostei mele prietene nu prea ii placeau porumbeii, cred ca mi-a transmis si mie acesta fobie, in fine, sper ca la noapte sa nu am un cosmar a la Pasarile de Alfred Hitchcock.